Eyes on fire

-Nu am nevoie de cuvinte ca sa-mi dau seama ce simti sau ce gandesti. Pur si simplu te cunosc mult prea bine.
In cele din urma o lasa pe fata jos, sa se sprijine pe propriile picioare ca apoi sa isi caute hainele. Se imbraca si lua sutienul fetei, incepand sa il aseze pe aceasta, la fel si cu slipul. Acum aveau sa se intoarca la hotel caci devenea mult prea periculos ca ea sa mai ramana aici. Avea ca, odata ajunsi acolo, sa inceapa sa dea telefoane si sa aranjeze plecarea in Italia si sa ''programeze'' o intalnire cu Consiliul Batranilor. Cu siguranta aveau sa-l primeasca avand in vedere statutul lui Beau si faptul ca acesta avea sa-si lege viata de o muritoare, sa o transforme si sa ii ghideze pasii prin lumea vampirilor. Totul era complicat insa avea sa rezolve toate probleme.
-Haide, sa ne intoarcem. Am multe telefoane de dat si cred ca destul de curand vom pleca in Italia direct de-aici.
O lua pe fata de mana si ii zambi dulce, sarutand-o pasional ca apoi sa inceapa sa mearga, deloc grabit.

-De tine nu pot ascunde nimic.spuse chicotind incet si Beau io lua inainte, imbracand-o deja cu costumul de baie.
Zambi, strangandu-l usor de mana si gandindu-se la plecarea in Italia.Inca era uimita de faptul ca Beau fusese de acord sa o transforme, dar asta era cam tto ce vroia pe moment, mai departe ce se va intampla, dar acum prezentul conta, cel putin pentru ea.
Ofta incet, cateva amintiri revenindu-i de cand era mica, dar nu mai apuca sa le opreasca, si totusi pareau atat de vii, pacat ca erau doar niste amintiri de care se lega, doar in momentele in care vroia sa isi aminteasca de mama ei.
Scutura incet capul, privind plaja pe unde mergeau avand grija sa nu se impiedice, fiind cam aeriana in ultimul timp, dar avea sa treaca si peste, cum facea deobicei in momentele de " nebunie "
Vazu hotelul intr-un final, desi nu prea vroia sa plece chiar in acele momente, lasase dupa el, zambind dulce si continuand sa priveasca in fata.

Odata intrati in hotel, continua sa o tina pe fata de mana si se indrepta spre lift. Observa privirile curioase si admirative ale celor din jurul lui care, parca nu au mai vazut un vampir sau nu au mai vazut o fata frumoasa cu un corp perfect pana acum. Ii ignora tottal caci nu le ardea deloc de ei, ajungand in fata liftului. Il chema, asteptand calm ca acesta sa vina, apoi intra in el impreuna cu Isa. Apasa butonul pentru etaj caci acolo isi aveau camera, ascensoriul incepand sa urce. Isi lipi spatele de unul dintre peretii liftului, zambindu-i calm si dragastos fetei.
-O sa iti placa in Italia. Imi vei cunoaste familia, o sa vezi locuri grozave si voi avea grija sa fi cea mai rasfata fata din intreaga tara. O sa-ti cumpar tot ce vrei si vei manca numai preparate de elita. Si nu te teme in legatura cu transformarea; voi fi tot timpul langa tine si voi avea grija ca nimic sa nu ti se intample.
Ii facu scurt cu ochiul si o apuca tandru de mana, tragand-o spre el. O tinea acum in fata lui, avandu-si un picior intre picioarele acesteia, tinandu-si mainile pe mijlocul ei.

Zambi, ajungand lipita de el si privindu-l in ochi, in timp ce il ascultase, simtindu-i apoi piciorul intre picioarele ei.
-Mi-e mai frica sa iti cunosc familia, decat de transformare. spuse usor amuzata.
Era adevarat, ea era muritoare pana la urma, familia lui Beau ca si el, fiind vampiri si totusi habar nu avea de ce se temea chiar in halul acesta de plecarea in Italia, sau de ce se va intampla pe acolo mai exact.
Nu vroia sa fie rasfatata, si asa Beau o rasfata destul, dar nici nu putea comenta ca se simtea totusi bine, chiar daca tanarul o rasfata la greu.
Ii mangaie chipul,. sarutandu-l dulce apoi si lipindu-se ceva mai mult de el.Chiar daca, doar ce au facut-o , nu putea sa nu il sarute sa sa ii faca ceva anume, era prea nebuna de capul ei, sa stea cuminte in preajma lui.

Ii raspunse la sarut ca apoi sa isi mute mainile pe sezutul ei, strangandu-l tandru. Opri sarutul cand nu mai avu aer, chicotind usor amuzat.
-Nu ai de ce sa te temi de familia mea. Sunt la fel ca mine, iubesc oamenii si idealul lor este sa-i protejeze. Eu nu am parinti...insa matusa, unchiul si verisorul sunt familia mea mult iubita. restul... sunt altfel decat ei insa mereu am avut grija sa nu le faca rau, sa nu se apropie de ei. In conacul meu, doar ei locuiesc impreuna cu cativa menajeri si menajere, care sunt oameni. Lor nu le este teama de noi, la fel cum nici tie nu iti este de mine. Le-am povestit atat de multe despre tine si m-au certat ca nu te-am luat atunci si pe tine in Italia si ca va trebui neaaparat sa iti fac cunostinta cu ei. Sunt tare de treaba, iar verisorul este de varsta ta.
Ii povesti calm, cu zambetul pe buze, stiind ce zicea. Nu mintise cu absolut nimic, nici macar nu facuse o mica exagerare. Ei chiar erau ca el si chiar vroiau sa o cunoasca pe Isabella si il certase mult ca nu a luat-o cu el cand s-a intors acasa.

Chicoti incet, avand degetele pe chipul lui si privindu-l in ochi, ascultandu-l atenta.
-Dar intrebarea este daca ma vor placea...adica nu stiu, dupa mine sunt prea nebuna. Spuse ganditoare si totusi amuzata.
Nu mai vroia sa se gandeasca ce se intamplase cat timp el fusese plecat, ce prostii facuse si asa mai departe.Era de domeniul trecutului asa ca nu asta era important acum.
Faptul ca familia lui vroia sa o cunoasca, o facea sa se simta emotionata si fericita in acelasi timp.
- La capitolul parinti nici eu nu stau mai bine, practic tu m'ai crescut de-a lungul anilor, si iti sunt datoare pentru asta.

-Sigur te vor place; esti exact pe gustul lor. Niciodata nu le-au placut oamenii seriosi ce nu stiu sa-si traiasca scurta viata. Insa nu mai zic nimic; am sa te las pe tine sa te convingi singura atunci cand vom ajunge la ei.
Ii facu cu ochiul ca apoi sa dea negativ din cap la ultima fraza a acesteia. I se parea total deplasat ca Isa sa-i spuna ca ii era datoare fiindca o crescuse. Nici nu intelegea de ce trebuia sa se simta asa.
-Nu imi esti datoare cu nimic si nici nu imi vei fi. Te-am crescut pentru ca am vrut, pentru ca te-am iubit din prima clipa cand te-am vazut. Eu...am facut lucruri groaznice la viata mea si tu mi-ai fost salvarea. Tu ai fost cea care m-a facut vampirul ce sunt astazi. Eu iti sunt dator pentru tot ce-ai facut pentru mine pana acum. Pentru ca m-ai salvat, pentru ca mi te-ai daruit, pentru ca ma iubesti asa cum sunt...
Ii zambi dulce si ii mangaie chipul tandrul, fericit ca aceasta il iubea atat de mult.

Zambi incet, rosindu-se usor in obraji cand ii auzi vocea si cuvintele.Daca statea sa se gandeasca mai bine, Beau niciodata nu ia spus ce a facut, inainte sa ii devina protector, dar era curioasa legat de viata lui dinainte sa fie cu ea.
-Faptul ca te iubesc nu se va schimba niciodata, si nu imi esti dator cu nimic, deoarece ai fost langa mine tot timpul.spuse zambindu-i dulce.
Liftul se opri intr-un final si cu un mic oftat nemultumita, se dezlipi de el, luandu-l totusi de mana si tragandu-l catre camera lor.
Niciodata nu ia pasat de lumea ce ii vedea impreuna sau ce comentau, cum se comporta era fix problema ei si a lui Beau, si ce faceau mai departe era problema lor.Zambi din nou, oprindu-se in fata camerei si intorcandu-se cu fata spre el, zambind din nou inocenta cum avea obiceiul si il saruta dulce, muscandu-l usor de buza, cautandu-i apoi limba pentru a se juca.
Pana acum nici nu isi daduse seama cata grija avusese defapt Beau de ea, dar totusi se simtea datoare pentru cat o ajutase si asa mai departe.