Busy Day.

Am pasit timida in cafenea, pe pariu ca arat ca naiba asa somnoroasa si cu cearcane cat Canada insa nici ca imi pasa. Tot ce vreau este o cafea.
O a nabiii de cafea care sa ma ajute sa fac fata unei noi zile in care sigur am sa fiu din nou atat de ocupata incat nici sa mananc nu o sa am timp.
M-am asezat la o masa mai retrasa si mi-an trecut o obositao mana prin par cascand. Am privit meniul, mai bine mananc de pe acum ca sa stiu ca am ceva in stomac.
Cand chelnerita apare, ii spun ca vreau o cafea dubla si o omleta cu ce are pe acolo. Imi mut din nou privirea pe geam. Imi place sa observ oamenii in jurul meu, imi place sa imortalizez unele momente mai placute sau poate mai putin placuta ale oamenilor, care acum trec care mai decare mai somnorosi sau mai nervosi pe langa geamul cafenelei.
Si cand te gandesti ca si eu sunt una din acele persoane care are o fata de milioane doar pentru ca nu a dormit foarte bine seara precedenta. Ce pot sa spun bunica ma crede un mic geniu.

Colindasem intreaga noapte fara sa ma opresc. Nu intelegeam de unde si pana unde atata monotonie. Rasaritul nu prea ii placea, dar totusi trebuia sa isi gaseasca ceva de facut decat sa se plimbe de colo-colo cu Snow dupa el ce parea ca maraia a foame. Da si lui ii era cam foame dar nu de mancare normala. Si totusi,isi jurase sa nu se mai atinga de nimeni, chiar daca nu avea inca un protejat anume. Isi baga mana prin parul des sinegru si ferind razele de soare intra intr-o cafenea nu inainte de a privii ceasul de la mana. Inca mai avea timp de ceva de baut si mai ales de ceva de mancare pentru companionul sau destul de sanatos in privinta apetitului.
Intra inauntru si Snow isi face loc printre mese foarte rapid doar sa nu fie observat de prea multi.Era totusi un tigru urias si multi se speriau de statura lui chiar daca era bland ca o pisicuta. Intru imediat si eu si caut cea mai apropiata masa, unde defapt Snow se ascunsese sub ea. Mam asezat si am comandat chelneritei o cafea mare. Snow miauna de sub masa si am zambit usor.Am oprit chelnerita intreband-o daca are narne cruda, aceasta a afrmat si am rugat-o sa-mi aduca intr-un castron pentru animale. Aceasta observand patrupedul de sub masa zambeste inocent si dispare de langa mine. Am asteptat cuminte comanda,insa brusc, din senin un miros diferit de tot restul salii imi atrage atentia.Parea un miros feminin, diferit,parfumat placut. Nu stiam de unde vine dar nici nu eram acum interesat.

Dupa ce am primit comanda am inceput sa ciugulesc usor din farfurie luand din cand in cand si cateva inghituri din cafea.
Somnul in ca persista in corpul meu si asta nu imi place ma face sa ma simt slaba, si nu imi place,niciodata nu mi-a placut sa ma simt asa.
Am oftat trecandu-mi absenta o mana prin par si apoi am privit in jurul meu, oameni la fel ca mine care isi luau micul de jun sau care isi beau cafeaua de dimineata citind ziarul. Totul e atat de incarcat de rutina incat nici macar nu iti vine sa crezi ca printre noi mai sunt si vampiri. Poveste lunga, care sincer imi este lene sa o povestesc. Am mai ciugulit putin din omleta si am baut din cafea intinzandu-mi incet corpul.
Imi simt toate oasele intepenite si tot ce vreau acum este sa simt din nou patul cald si somnul care ma invaluie ducandu-ma pe cel mai dulce teritoriu. Dar nu, realitatea mea e alta.

Am ifnorat acel miros placut, acea miasma puternica, incercand sa-mi savurez cafeaua de la masamea linistit. Snow era mai fericit ca mine mancand o portie serioasa de carne putin condimentata. Da, mai avea si pretentii. Am zambit usor si cand acesta termina mancarea, iasa de sub masa ca un fulger, neapucand sa vad incotro merge si aud un tipat doar el unei fete de la o alta masa. Mam ridicat incruntandu-mi sprancenele cand l-am vazut pe Snow suit peste fata si lingand-o pe obrazi dar maraind din cand in cand. Nu intelegeam ce e cu el.Il crescusem de cand era pui si ii stiam toate slabiciunile.
Observ ca o tot miroase in par pe fata, si miauna si maraie agitat. Satul de curcul asta si de fata sigur speriata ca un animal de aproape 100kg se suise cu labele din fata peste ea, am zis cu voce tare oprindu-ma langa masa ei.
-Snow, STOP! Animalul ma auzit si imediat sa dat de pe fata, asezandu-se la picioarele mele si privindu-ma cu niste ochii de catelus nevunovat cerand sa nu il pedepsesc.
-Inca o iesire ca asta si dai dr dracu Snow,inteles?Animalul miauna dezamagit. Ridic privirea la fata si ma calmez incet analizand-o scurt. Micuta, timida, speriata acu de moarte.
-Te rog frumos sa il scuzi, mirosul tau ia provocat..o stare de joaca. Te pot ajuta cu ceva sa ne scuzi? o cafea?un mic dejun putin mai copios? In general nu eram asa dragut, dar pentru gafa lui Snow eu plateam, deoarece el nu putea sa-si ceara scuze prea bine. Si oricum, nu era deloc urata fata, era chiar draguta si parea tare neajutorata, ceea ce-mi da o stare de calmitate pe interios si de indarjire sa o ajut.

Dumnzeule! Cineva acolo sus clar ma uraste,am privit acel animal si am tremurat involuntar m-am ridicat si apoi mi-am intors privirea catre stapanul lui, am dat de doi ochi intunecati si am ramas fara cuvinte. Clar e vampir insa cum poate fi atat de frumos?!
-Um.. uh.. doar tine-ti departe animalul de mine ok?
Mi-a muscat buzele si m-am asezat pe scaun ducandu-mi mainile la inima care nu inceta sa bata nebuneste. Daca continua asa, mai mult ca sigur aveam sa sufar un infarct.
Nici macar nu stiu cum naiba a ajuns atat de repede la mine si a si sarit. Si a ce naiba miros? Nu's de mancare pe toti Sfintii!
Am repsirat adanc si am privit oriunde numai nu la stapan sau si mai rau la acel animal care aproape ca mi-a provocat un infarct.
Bine ca nu m-a muscat sau ceva, si in fond de ce mi se intampla mie toate astea? Nu am nici cea mai vaga idee.
Cred totusi ca cineva acolo sus ma uraste rau de tot.

Am stat pe ganduri cateva secunde si am oftat infundat.O speriase rau. Si totusi, simtindu-i si eu mirosul ademenitor de la distanta am realizat de ce Snow sarise pe ea.Nu sa o atace ci sa se joace din cauza caracterului ei timid.
-Bine..scuza-ne atunci inca odata. Dorea sa se joace, nu te ataca.Oricum nu se va mai repeta.Am zis incet privind iar animalul speriat de vocea mea.
Mam retras la masa mea cu Snow dupa mine ce se aseaza sub masa si ramane trist acolo. Desi nu-mi placea sa il vad asa stiam ca o merita. Il invatasem sa nu atace niciodata pe nimeni chiar si la instincul de miros. Dar acum se pare ca scapase putin prea mult.
Am terminat cafeaua si mam ridicat,iesind din cafenea si trecand pe langa fereastra, am aruncat o singura privire inauntru, fetei ce se pare ca privea si ea fereastra.Cateva secunde ma privit si am rupt contactul vizual mergand mai departe. Numai prostii face animalul asta.

L-am privit pentru catevaz secunde cat a trecut pe langa geamul meu fixindu-ma cu ochii lui atat de negrii.
Am oftat cand acesta disparu din cadrul meu vizual si mi-am terminat mancarea dand pe gat repede cafeaua. Sunt in intarziere si probabil ca bunica se va supara si ingrijora foarte tare pe mine.
Am lasat banii pentru comanda pe masa si mi-am luat geanta de pe spatarul scaunului iesind afara din cafenea.
Am mers cam cincisprezece minute pana la spitalul unde aveam grija de acei oameni pe care parca toata lumea i-au uitatat. Niciodata in viata mea nu o sa uit privirile lor atat de triste, privirile lor atat de posomorate care parca cersesc iubire.
Am intrat in spital si mi-am lasat bagajul in vestias punand pe mine halatul alb. Nu pot sa cred ca exista si oameni atat de nemilosi care sa isi abandoneze rudele in asa hal.
Daca ar fi fost in fata mea le-as fi spus eu vre-o doua cat sa ma tina minte.

Am mers cam douazeci de minute continuu, cascand aiurea. Mi-am bagat mainile in par si nu intelegeam agitatia ce ma cuprinsese. Il privesc pe Snow ce mergea anele langa mine. Parea la fel de plictisit ca mine. Am ajuns la o banca, nu departe de noi.Cand am intrat domnisoara de la casa zambeste doar. Am afisat un zambet bland si am intins cardul. Nu duceam lipsa de bani, chiar deloc, separe ca familia mea fusese printre cele mai bogate din lume, iar asta ma facea sa nam neviie de ocuaptie. Desi lucram ca medic veterinar dar si profesor in IT la facultatea din centru. Nu lucram pentru bani si pentru distractie si bine facere. Spre deosebire de familia mea, eram mult prea bland si intelegeam oamenii normali, ce ma marginalizau pentru ce eram.
-Cu ce va ajut domnule Rodrigues?
-Vreau sa fac un transfoe de bani de pe acest card pe numele azilului de batrani in centru.
-Cat doriti sa transferati?
-Jumatate din suma de pe card.
Aceatsa ma priveste ciudat de tot si beleste ochii la mine.
-Dar aveti... 4 milioane de dolari pe acest card. Vreti transferarea a doua milioane in acel cont?
-Sigur ca da. Aceasta tace mirata si desfasoara tranzactia cu ajutorul calculatorului din fata ei. Ridica privirea la mine si zice multumita, intinzandu-mi cardul.
-Sunma a fost transferata de pe numele dumneavostra pe numele azilului.
-Multumesc domnisoara. Cu aceste cuvinte am iesit din banca bagand in portofel cardul. Snow miauna fericit si toarce. Desi nu se vedea pe mine, chiar tineam la persoanele neajutorate. Astfel imi placea in general sa fac bine, desi la prima vedere nu ai crede asa ceva.

Cred ca am privit monitorul calculatorului vre-o zece minute ca sa fiu sigura ca vad bine. Un domn Rodriguez tocmai tranferase in contul azilului doua milioane de dolari, deci eu chiar vad bine. Cine poate sa fie atat de generos sa doneze o tona de bani in acest azil? Nu s-au mai facut donatii acestei locatii de foarte multa vreme.
Cel mai probabil sunt inca in soc, pentru ca o aud pe bunica cum incearca sa ma faca sa reactionez insa nu prea reuseste.
-Bunic-o, domnul asta chiar a donat doua milioane de dolari azilului.
Am spus fara sa o privesc continuand sa citesc la infinit acele cifrel. Dumnezeule e o tona de bani,si am atatea de facut cu ei.
Putem renova azilul, putem cumpara paturi noi,aparatura noua, Doamne asta chiar mi-a inseninat ziua.
-Bunic-o!! Iti vine sa crezi? Stii cate putem sa facem cu banii astia?!
Dat fiind ca eram fata care se ocupa cu intrebuintarea banilor nu imi vine sa cred ca insfarist pot face ce am visat.
Ca pot restaura aceasta cladire,si ca pot oferii batranilor un trai mai bun, mai decent.

Am mers alene iar pe aleea orasului si am auzit telefonul sunand in buzunar. Am raspuns farasa privesc ecranul,privind in sus cerul insorit. Era Michael, prietenul meu cel mai bun. Sau asa parea, desi era tot vampir. Acesta ma roaga sa mergem pana la azilul de batrani din centru,unde eu transferasem banii ca sa isi vada o strabunica. Stiam ca avea acolo pe cineva, si acestuia ii pasa de ea, doar ca nu avea cum sa o intretina el singur.
I-am raspuns ca vin si am mers invers directiei mele catre centru. Am ajuns inauntru azilului. Era un loc linistit, destul de curat deocamdata si puteam jura ca daca banii dati de mine sunt administrati de cine trebuie,cum trebuie ar putea fi renovat si capacitatea i sar putea marii.
Apare si Michael si cum intram inauntru o domnisoara tanara de abordeaza imediat. Am tresarit si am privit-o mai atent.Era tipa de la cafenea. Si Snow intrase cu mine, dar statea cuminte la picioarele mele.
-O caut pe madam Velmont. Zice Michael.
-Esti asa idiot, se saluta prima data tontule.Am zis eu dandu-mi ochii peste cap.Scuzati-ne impolitetea domnisoara, eu sunt Alejandro Rodrigues si el este prietenul meu Michael Light. O cautam pe strabunica sa Doamna Velmont Claire. Am zis eu cu o stapanire de sine perfecta. Desi uitasem complet ca prezentarea mea... avea sa ma dea de gol.

Cred ca am gura cascata in momnetul asta. Ii privesc pe amandoi si nu stiu ce sa zic, practic sunt impietrita.
Pentru Dumnezeu, Olivia trebuie sa reactionezi. Mi-am scuturat capul si am privit in calculator la camerele unde erau pacientii.
-Da este in camera 305, doriti sa o vizitati in camera sau o aduc aici si va puteti plimba cu ea in gradina? Adora gradinile.
Am spus eu cu o voce visatoare, obisnuiesc sa o mai plimb si eu si imi spune atatea povesti, este o doamna atat de draguta, nu stiu cum de este aici,insa mereu mi-a fost un pic jena sa o intreb de ce a ajuns aici.
I-am privit pe rand pe amandoi si am asteptat sa imi raspunda, inca nu pot sa cred ca tipul de la cafenea a donat acestui azil o suma atat de imensa de bani. Pentru dumnezeu doua milioane de dolari nu's de ici de colo.

Michael tace ca deobicei, privind-o pe fata si ii trag un ghiont in umar cu cotul."Trezeste-te tantalaule, nu'i de mancare fata" imi zic mie in gand.
-Cred ca prefera o plimbare in gradina alaturi de ea. Scuza-mi clegul, e cam...tacut cateodata, am zis mutand privirea la el si incruntandu-ma.
Fata a afirmat din cap si nea dus pe noi pe niste colidoare, la o alta usa in gradina. Acolo erau mai multe alei, multi copaci ce ofereau umbra si multa verdeata. Cateva tufe de trandafiri pareau ingrijite bine si am zambit.
Nea rugat sa asteptam acolo cateva minute si a disparut. In doar cateva minute aceasta a venit alaturi de Claire. O femeie frumoasa la varsta ei, pe picioarele ei dar se vedea ca timpul trecuse si peste ea.Nu era vampir deloc, din acest motiv Michael tinea la ea foarte mult.
Am salutat-o politicos si ma pupat fericita si pe mine si pe Michael. Acesta era fericita ca isi vede stranepotul si am zambit, trimitandu-l la plimbare cu ea. Eu preferam sai las singuri. Nu aveam legatura cu ei inafara de faptul ca-mi era cel mai bun prieten.Am ramas langa usa de sticla privind dragina, fara sa realizez ca domnisoara asistenta cred ma privea si incerca sa zica ceva, desi privea cand pe mine cand pe Snow.
Am privit-o calm si bland si Snow merge la picioarele ei, frecandu-si capul mare de picioarele ei. Am zambit.
-Doriti sa ziceti ceva domnisoara?Am intrebat-o eu trezind-o din privirea si admirarea animalului meu de companie.

L-am privit pentru cateva secunde in ochi si deja simt cum incep sa ma fastacesc, de ce naiba are un asa efect asupra mea?
-Umm Dumneavoastra ati donat banii azilului nu? Va multumim extrem de mult pentru aceasta donatie, va asigur ca vor fi distribuiti cum trebuie.
L-am privit din nou ochii mei stralucind, este incredibil cat de mult bine pot face unii oameni sau un cazul asta vampiri.
Mi-am muscat buzele si fara sa mai astept raspunsul lui m-am indreptat inapoi catre ghiseul meu, cineva ma cheama, deci nu pot sa stau prea mult la taclale.
Dupe ce am indrumat inca o doamna spre salonul bunicii ei m-am asezat pe scaunul de la birou si am inceput sa dau telefoane, incepand deja sa comand unele materiale pe care azilul le necesita.
Apoi am inceput sa ma uit pe un site cu mobila, pentru ca am de gand sa redecorez aceasta cladire, am de gand sa il fac cel mai primitor azil din oras.

Am apucat sa zambesc doar ca aceasta a disparut din zona mea. Nu am mai zis nimic, dar ma bucuram ca donasem banii aia.Nu erau primii donati. Mai donasem si la un centru de animale si la o casa de copii. In general faceam asa, deoarece eu singur nu aveam ce face cu banii.
Am oftat prealung si am mangaiat animelul ce staea cuminte langa mine. Dupa cateva minute bune,Michael apare cu strabunica sa, fericit ca o vazuse.
Am zambit si aceasta ma pupat iar si iar fericita ca ma vede si pe mine. Ii eram drag ca propriul copil, ceea ce imi placea la ea.
Am intrat impreuna in azil si in timp ce el o conduce in camera ma scuz zicand ca mai am ceva de facut. Colind intreaga cladire pana gasesc un birou pe care scria"Administrator principal"
Am batut la usa incet si am auzit un "intra "scurt, spus de o voce feminina.
Am apasat pe clanta si am intrat incet. Snow a ramas la usa de la intrare, nelasandu-l sa intr. Nu doream sa o sperie iar.
Acesta ma pivit iar si am vazut licarirea din ochii ei fericiti. Stiam ca nu era momentul potrivit, dar simteam nevoia de a o intreba pe fata asta acest lucru.
-Pot sa va intreb ceva domnisoara? Aceasta aforma din cap, hipnotizata cumva de prezenta mea acolo.
-Aveti un...gardian? am intrebat eu referindu-ma la relatia -vampir-om ce majoritatea trebuiau sa o respecte. Nu mas fi asteptat sa inteleaga prea multe. Dar speram sa raspunda intr-un mod anume, ca sa ma pot linistiieu.Simteam undeva ca avea nevoie de ajutor, protectie.Si eram dispus sa il ofer, deoarece chiar era ciudat de atrgatoae.

L-am privit si m-am incruntat, ma intreba cumva daca am un protector? Am zambit si mi-am trecut mana prin par.
-Va referiti, daca am un protector? Am ridicat din sprancene la el si am oftat inchizand o pagina de internet de care oricum nu mai am nevoie.
-Nu, nu am un protector.
Fata imi devine serioasa si imi iau ochelarii de pe birou punandu-i timida pe nas, niciodata nu mi-a placut sa port ochelari doar ca uneori privirea mi se incetoseaza si am senzatia ca nu mai vad nimic.
-Va mai pot ajuta cu ceva?
Ochii mei erau in calculator si mainile mele tastau in email catre frima de imobiliare cu care am de gand sa fac un contract.
Nu inteleg de ce m-a intrebat asta, dar infine cel mai probabil el avea o protejata deci nu vad rostul intrebarii lui.

Am vazut ca incerca sa nu dea atentie intrebari mele. Am zambit doar. Nu puteam face mai mult. Nu o puteam obliga sa face ceva ce nu-si doreste.
-Intrebasem doar,deoarece nu am nici un protejat, spram sa gasesc...am zis incet. Nu am indraznit sa zic altceva. Ma gandeam deja sigur ca ma va respinge si nu avea rost sa insist.
Am iesit din birou rapid, si Snow ma urmat catre iesire,unde Michael ma astepta deja.
-Unde umbli?
-La dracu,dar nu ma primeste fara tine. Am zis ironic baiatului ce incepe sa rada si iesim din azil cautand un loc numai bun de a ne alunga plictiseala si monotonia. Ne-am oprit in parc si acolo ne-am asezat pe o banca pentru a profita de soarele de afara.Dar de ce ma respins asa? ii era cumva frica de mine?

Am privit in gol monitorul si mi-am inchis ochii. De ce am ratat o ocazie ca asta? De ce i-am dat asa cu flit ca proasta?
Proasta Olivia, proasta! Mi-am sprijinit capul in maini si mi-am dat ochelarii jos incercand sa nu par atat de afectata pe cat sunt de intalnirea cu Domnul Alejandro. Doamne nu pot sa cred cat de frumos poate fi.
Mi-am petrecut restul zilei incercand sa gaseszc ceva folositor pentru azil si cand a venit ora sa plec, adica pe la sapte jumatate cand deja incepe sa se insereze am incuiat usa biroului si am iesit din incapere.
Deabia astept sa ajung acasa si sa ma trantesc in patul meu moale cu baldachin si sa privesc la televizor eventual sa mai cant ceva.
Nu pot sa imi iau gandul de la acest vampir care mi-a dat ziua peste cap si m-a facut sa ma comport ca o adevarata Domnisoara la Ananghie.

Am inchid ochii tolanindu-ma pe banca. Chiar simteam nevoia sa ma gandesc la ceva.La orice altceva ca nu gasisem inca o persoana pe care sa o protejez.Desi simteam ca asta vreau sa fac.Altfel aveam sa o iau iar de la capat cu uciderea persoanelor nevinovate desi ma abtinusem cu greu de cativa ani sa fac asta si lipsa sangelui cateodata se vedea.
-La ce te gandesci?Nu-mi zi ca la asistenta aia dragute.
-Gura mica Michael, tu o ai deja pe Saffira, ai grija mai bine de ea.
Acesta rade si se ridica zambind.
-mersi de ajutor.Ma duc la Saffira, sar putea sa fie ingrijorata pentru mine.
Am zambit si lam lasat sa plece.Da, il invidiam ca avea pe cine proteja.Dar preferam sa nu io arat.
Mam ridicat de pe banca dupa ce el a plecat si am continuat plimbarea pana la mine la biroul de doctor veterinar. Imi placeau animalele asa ca mam dus la spital, sperand sa am ce face azi si sa-mi alung orice gand.

Cand am ajuns acasa bunica dormea deja asa ca fara sa o deranjez am urcat scarile fara sa o trezesc si am intrat in camera mea.
M-am trantit pe pat si am privit tavanul, il vreau pe el ca protector insa gura mea care vorbeste fara mine a facut-o lata. Am oftat si mi-am inchis ochii, nu stiu de ce naibii am fost atat de fraiera.
-Sunt asa o fraiera.
Am privit tavanul cu mai mult interes decat deobicei si apoi am oftat schimbandu-ma intro camasuta lejera de noapte.
M-am bagat sub patura si am inchis ochii, am simtit cum somnul imi cuprinde corpul si m-am lasat dusa de valul lui dulce.
Si totusi minte mea acolo undeva incerca sa gaseasca solutii, si isi facea scenarii gasindu-l pe Alejandro si spunandu-i ca vrea sa fie protectorul meu. Sunt asa o toanta nici in somn nu am liniste.

Am plecat de la birou tarziu, sperand sa pot ajunge acasa sa dorm cateva ore. Am ajuns si mam trantit in pat,insa un fulger de pe cer mia atras atentia si mam dus catre fereastra. A urmat un tunet foarte puternic si am simtit picurii de ploaie pe balconul unde ma sprijinisem. Nu intelegeam de ce nu gaseam incap persoana ce eu trebuie sa o protejez.Am cumva un asa mare ghinion?
Am intrat inapoi in camera si mi-am luat alte haine. Am luat pachetul de tigari de pe masa si cheile si am iesit iar pe usa urmat de Snow. Acesta nu se despartea de mine aproape niciodata.
Am colindat parcul cand ploua si ma simteam minunat. Era asa frumos sa ploua.Parca imi spala gandurile. Insa nu am observat decat tarziu cand Snow dispare de langa mine facandu-se nevazut. Nu am dat atentie, deoarece ma gandeam ca cine stie ce simtise si se interesa daoar.Era un animal mare, puternic se descurca pe propriile labe. Nu stiam insa unde merge, asa ca mam rezemat de un copac din parc sperand ca fumatul unei tigari sa ma duca in alta dimensiune.

Am tipat si m-am trezit transpirata, fulgerul acela m-a trezit din somn firar sa fie, nu imi place cand fulgera sau tuna, desi ador ploaia doar cea linistita.
Animalul acela de dimineata intra pe geam insa acum nu mai pare atat de fioros ma priveste cu o fata asa care cere alinare si am zambit. I-am facut semn sa vina pe pat si asa si facut. Corpul sau mare de tigru ocupa aproape tot patul insa nici ca imi pasa.
Mi-am facut curaj sa il ating si cand am facut-o aproape ca nu am vrut sa il mai innapoiez stapanului, am de gand sa il sechestrez. Mda glumesc.
-Unde ti-e stapanului "micutule"? Acesta se uita urat la mine, se pare ca nu ii place sa il fac mititel si isi pune botul pe labe privindu-ma.
-Auu esti asa dragut.
I-am inconjurat gatul cu mainile si mi-am pus capul pe spatele sau, acesta se aseaza mai bine si eu zambesc. Stau asa de bine incat aproape ca somnul ma cuprinde din nou.
Ma linisteste sa ii simt respiratiile atat de linistite sub mine.

Noaptea a trecut pentru mine repede si asta nu-mi placea. Dimineata devreme mam intors acasa sperand ca Snow sa doarma in pat.Insa nu era. Nu ma ingrijoram inca. Mi-am schimbat hainele si am luat masina mea pentru a merge la facultate. Acolo aveam o ora de IT cu niste elevi de la calculatoare.
Mi-am dat parul pe spate agitat si am oprit in curte.Mam dat jos din masina si mam indreptat catre scoala.Inca nu stiam unde era Snow si incepusem sa ma ingrijorez deoarece comportamentul sau devenise foarte bizar de cateva zile incoa.
Am intrat in scoala si dupa doua ore de curs am iesit cascand. Elevii astia ma obosesc mai tare ca orice lupta langa un alt vampir sangeros. Is tare razgaiati.
Cand sa plec cu masina, Snow apare in fata alergand de zor.
Am oprit motorul si am deschis portiera.
-Unde ai umblat drace mic? acesta se uita la mine urat cateva secunde dar dupa ma linge pe obraji fericit. Deobicei o mai facea dar acum am simtit pe blana sa un miros diferit.
Iam mirosit mai intens blana, avand un miros dezvoltat si mi se parea cunoscut. De ce aveam sezantia ca fusese la... Drace..nu se poate.

Cand m-am trezit dimintea stateam intr-un unghi ciudat si apoi mi-ama dus brusc aminte. Snow a fost aici aseara, am adormit pe el, doamne ce scumpete, cum am putut sa ma sperii ieri de el nu stiu.
M-am ridicat din pat si am intrat repede in baie facandu-mi siesta zilnica apoi m-am imbracat intr-o rochita albastra pe corp si am plecat nu inainte sa imi iau geanta.
Bunica ca deobicei a plecat mai devreme, deci o sa o gasesc acolo. Cand am ajuns m-am inchis in birou incercand sa rezolv cat mai multe pentru azil, sa fac rost de cat mai multe ca lucrarile sa inceapa.
Am cascat potrivindu-mi mai bine ochelarii pe nas si mintea imi tot zboara la el, ce Dumnezeu mi-a facut de ma gandesc intr-una numai la persoana lui?
M-am strambat si am completat niste hartii, nu stiu de ce ma simt tot mai obosita si asta ma enerveaza. Nu am mancat nimic si probabil ca bunica o sa ma certe si o sa ma tina acasa vreo doua zile sub observatia ei critica. Nu vreau asta daca stau doua zile cu ea o sa ma indoape!!

Am privit animalul in masina si imi venea sa il pocnesc.Stiam acum unde fusese. Dar totusi nu facuse nici rau.Daca nu aveam deja reclamatii de la ea, era clar ca nu o speriase.
Mia-m continuat drumul si mam oprit la un fas-food din apropiere.Ciar si vampirii mai mananca cateodata,in lipsa de sange.
Am luat un hamburger mare de tot si o sticla de cola. Insa Snow a mieunat ciudat si nu intelegeam ce vrea. Iam facut semn daca vrea si el si a dat negativ din cap. Atunci ce vrea? A mieunat mai tare, a marait si mirosul de pe blana sa se intensifica.
Am mai luat un hamburger mare si inca o cola.Le-am pus intr-o plasuta si mam indreptat catre masina. Insa pe drum Snow mi lea tras din mana si a luat-o la fuga cu mancarea in timp ce ma lasa pe mine cu hamburgerul in mana privindu-l cum pleaca. Nu am mai tipat dupa el, dar deja stiam unde merge. E asa de atasat cateodata de unele persoane.Si totusi, nu-mi parea rau, fata asta chiar merita poate un micdejun chiar daca nu era chiar adus la pat. Era totusi adus de un tigru la gura ei.Asta suna ciudat de frumos si ma buseste un ras cumplit imaginandu-mi-l cum o cauta pe fata cu mancarea in plasuta.

Am tresarit cand l-am vazut pe snow intrand pe geam cu o plasuta in mana. L-am privit cu o spranceana ridicata si aceasta lasa plasuta pe biroul meu. Miroase bine si stomacul meu deja isi face de cap.
-Snow, baiat rau de ce ai fugit de langa Alejandro cu mancarea lui?!
Acesta pleca capul si mieuna usor privindu-ma pe sub genele alea ael lui atat de lungi. Am pufnit si mi-am pus mainile in san putin suparata.
-O nu, nu , nu, nu te uita la mine cu privirea aia animal rautacios ce esti.
Acesta isi inclina capul tragandu-mi o privire din aia care iti merge la suflet si se pune in patru labe cu botul pe ele.
Am cautat in calculator numarul sau insa nu l-am gasit ce naiba? Nu am de gand sa ma ating de plasa aia pana nu vine Alejandro sa i-o dau innapoi.
-Baiat rau, cum sa fugi asa de langa el?